Mocanița-Vișeu de Sus-13 km distanță fata de locație

O călătorie cu trenul Mocăniță pe Valea Vaserului în inima Maramureșului Istoric și Tradițional.

Mocănița este un tren care circulă pe o cale ferată forestieră cu ecartament îngust folosită pentru transportul masei lemnoase din Munții Maramureșului, îndeosebi a lemnului scos din pădurile de pe Valea Vaserului. Mocănița este un tren cu locomotivă cu aburi, alimentată cu lemn și cărbuni.

Traseul Mocăniței pornește de la altitudinea de 400 metri, stația CFF Viseu de Sus și strabate pădurile virgine de-a lungul râului Vaser, traversând poduri și sfredelind tuneluri. Mocănița strabate o zonă sălbatică, împădurită, unde nu există drumuri de acces sau așezări omenești și unde animalele sălbatice sunt la ele acasă. De-a lungul celor aproximativ 22 km, Mocănița face mai multe popasuri la Valea Scradei, Novăț, Glimboaca, Cozia, Novicior, ajungând în final în stația Paltin, care este punctul terminus al călătoriei trenurilor turistice.

Traseul Mocăniței este unul mult mai lung însumând aproximativ 48 de km, dar de la stația Paltin până la stația Coman, calea ferată forestieră este operată de RG Holz Company, fiind  accesibilă doar trenurilor care transportă masa lemnoasă, transportul public de pasageri fiind restricționat.

Plecarea:  Gara CFF Vişeu de Sus,  ora 09:00

Traseul:  Vişeu de Sus – Novăţ/Paltin* – 21,6km

Sosirea în Vişeu de Sus, ora 14:30/15:00

Un traseu durează (dus-întors) aproximativ 6 ore

Plecarea va fi la ora 09:00 în vagoane închise şi încălzite, valabil iarna.

Durata călătoriei cu Mocăniţa este de trei ore pe un sens, unde la jumătatea traseului se va face o pauză de cca o jumătate de oră.

Cascada Cailor-16 km distanță față de locație

Cascada Cailor este situată în apropiere de stațiunea turistică Borșa, în partea de Nord-Est a Munților Rodnei. Apa adunată într-un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, în mai multe trepte, rezultând cea mai mare cascadă din România.

Monumentul eroilor- 10 km distanta fata de pensiune

Monument realizat in memoria martirilor din Moisei care au fost ucisi de trupele horthyste in retragere. Monumenrul Eroilor Moisei cuprinde 12 figuri din piatra, din care 2 reprezinta chipuri omenesti si 10 reprezinta masti traditionale maramuresene. Ansamblul a fost realizat de sculptorul maramuresean, Gheza Vida, in locul unde au fost ingropati martirii.

Localizare: Monumentul Eroilor Moisei se afla la iesirea din Moisei spre directia Borsa (jud. Maramures), pe partea dreapta. DN18, Moisei 437195, Romania

Program de Vizitare: Marti – Duminica deschis intre orele 9.00 – 16.00 / Luni: inchis.

Taxa: nu se percepe taxa de vizitare

Contact: 0743962643

Mănăstirea Moisei-3,5 km distanta față de pensiune

Mănăstirea Moisei, cu hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august), este așezată pe un platou însorit, deasupra satului Moisei, înconjurată de culmile dealurilor, la poalele muntelui Pietrosu Rodnei (2303 m), între orașele Borșa la 10 km și Vișeu de Sus la 7 km, pe șoseaua națională ce leagă Sighetu Marmației de Bucovina prin pasul Prislop, iar prin pasul Șetref de Bistrița-Năsăud și Ardeal

Izvorul albastru al Izei-6.5 km distanță față de locație

Peștera și izbucul Izvorul Albastru al Izei este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Săcel.

Atelier de sculptură Grigore Țulean- 4 km distanță față de locație

Născut în aprilie 1962. Pentru meșterul CRIGORE ȚULEAN, sculptura în lemn este o meserie pe care o practică deja de la 10 ani. El realizează sculpturi în lemn, dar și obiecte miniaturale din lemn, folosite decorativ (icoane sculptate, porți de lemn miniaturale, mici cruci din lemn de cireș, care îi dau obiectului un farnec special), obiecte de uz casnic (căuce, fuse, pecetare, linguri și blidare. săniuțe și sănii etc.) dar și jucării din lemn, ornamentate tradițional (romburi, cruci, motive solare, dinte de lup etc.). (Certitudinea valorii / Meșteri maramureșeni, Academia de Arte și Meserii Tradiționale din Maramureș a.r.t.e.m., Text alcătuit de Dr. Anamaria Iuga, Editura CYBELA, Baia Mare, 2003, p. 34). Este membru al Asociației de Arte și Meserii Tradiționale din Maramureș (a.r.t.e.m.). Adresa: SĂCEL, nr. 675.

Contact:Tel. 0262.339.447; 0749.411.502.

Moara lui Magdău

„Dacă drumul tau duce la Maramureș,mai exact pe valea izei in comuna Sacel,nu ezita sa vizitezi moara lui Magdău unde poti să vezi o moara pe apă care era esențială pentru transformarea cerealelor in faină ,o valtoare ce folosea pentru spălatul cergilor si a țesaturilor creeate in razboiul de țesut,iar dacă nu vrei să pleci fără o amintire frumoasă poți beneficia de imbrăcarea unui costum popular moroșenesc pentru poze in camera noastră tradițională sau chiar poti achiziționa unul pentru tine sau familia ta.Va asteptam cu drag!”

Contact: +40 748 923 890

Muzeul țărăncii române-13 km distanță față de locație

Primul muzeu din ţară dedicat în exclusivitate femeii se află în Maramureş. Muzeul Ţărăncii Române din Dragomireşti a fost inaugurat în 2001. Casa în care se află acest muzeu a fost construită în anii 1720-1721, din lemn de molid rotund, fiind cea mai veche construcţie din lemn de pe întreaga Vale a Izei. Muzeul este unic în ţară şi adună valori materiale care constituie adevărate dovezi ale existenţei noastre în acest spaţiu legendar.

În centrul oraşului Dragomireşti există „un colţ de rai”, desprins parcă din alt secol: unul din punctele de atracţie ale localităţii, Muzeul Ţărăncii Române. Unicat în ţară, muzeul este amenajat într-o casă ţărănească de oameni gospodari, ce datează din anul 1722, ridicată din piatră, lemn şi chirpici, fiind una dintre cele mai vechi case din zonă.
Casa este locuibilă şi a aparţinut Ilenei Chiş. După moartea ei, Nicoară Timiş, cu sprijinul Primăriei din localitate, a pus bazele muzeului. Acesta a fost inaugurat în anul 2001 şi reprezintă un omagiu adus femeii pentru rolul important pe care l-a avut şi îl are în dezvoltarea societăţii, păstrând vie, de veacuri întregi, credinţa creştină, datinile, obiceiurile tradiţionale şi portul popular. În acelaşi timp, muzeul este o dovadă vie a hărniciei şi înţelepciunii populare care, fără niciun fel de mijloace
moderne, a reuşit să-şi făurească toate cele de trebuinţă, de la îmbrăcăminte la obiecte casnice.

Înainte de a ajunge la muzeu, turistul trece, ca într-un ritual, pragul uriaşei porţi construite în stil maramureşean, în care meşterii sculptori au dăltuit, pe scurt, în semne şi simboluri, istoria locului lor de baştină. Pe unul din stâlpii porţii avem o mireasă şi două druşte, pe urmă avem cocoşul, simbolul Dragomi­reştiului şi porecla «mireştenilor», steagul dacilor, lupoaica cu Romulus şi Remus, un grup de femei, lângă un leagăn, pentru că aici, la botez, mergeau doar femeile. În curte, se află o troiţă de lemn şi un fus „cu ţurga­lău“, cum spun dragomireştenii. Câţiva paşi mai încolo, un grup statuar închinat femeii, în toate stadiile de vârstă: copilă, fetişcană, femeie, mamă, bunică. În faţa casei, aproape de intrare, într-un copac înalt, din care au ră­mas doar crengile, asemeni unui cuier uriaş, stau aşezate, frumos, oalele gospodi­nei. Casa este construită după tipicul unei gospodării tradiţionale maramureşene, cu obiectele specifice şi cu cele ce reliefează obiceiurile culinare de peste an: colacul mirelui, stolnic (un colac mare, împletit, de formă rotundă – n.r.) de Crăciun şi de Anul Nou, pasca, cozonacul, ce se dă la mort – prescuri la preot, pupii, colacii. Tot aici se pot admira şi frumoasele costume populare maramureşene.

Contact: +40 752 301 359

Mănăstirea Bârsana- 25 de km față de locație

Bârsana este una din cele mai mari comune din Maramureş şi unul din cele mai importante sate de pe Valea Izei.
Termenul „bârsan” denumeşte un cioban care îşi ţine oile cu lână bogată şi lungă, cuvântul devenind un prenume în timpurile medievale. Satul Bârsana a fost în proprietatea cneazului Stanislau, fiul lui Stan Bârsan, atestat în documente între 1326 şi 1346.

Trebuie ca până atunci mănăstirea să fi existat de câteva secole, după cum un document din 6 noiembrie 1405 atestă existenţa unui câmp al mănăstirii. Biserica a fost folosită în scopuri monahale până în 1791, când mănăstirea a fost desfiinţată. În 1802, sătenii au hotărât să mute biserica nefolosită în mijlocul comunităţii lor.

Biserica stă acum pe o colină, înconjurată de o livadă, şi este una din cele opt biserici aflate pe Lista Moştenirilor Internaţionale a UNESCO. Ea a fost construită din grinzi mari din stejar, pe o fundaţie din blocuri masive de piatră.

În prezent Bârsana este una dintre destinatiile preferate ale pelerinilor si turistilor din tara dar si din strainatate datorita bisericii din lemn, a Mănăstirii Bârsana – una dintre cele mai frumoase din Maramureş dar si a portului popular, a frumoaselor porti sculptate in stil maramuresean si nu in ultimul rand a bucatariei din aceasta zona.

Muzeul satului maramureșean-45 de km distanță față de locație

Muzeul Satului Maramureşean este situat pe Dealul Doboieş, la 3 km de centrul municipiului Sighetu Marmației, la ieşirea spre Vadu Izei.

După deschiderea expoziţiei pavilionare, Francisc Nistor împreună cu Mihai Dăncuş au început acţiunea de identificare şi achiziţionare a celor mai reprezentative monumente de arhitectură populară şi instalaţii tehnice ţărăneşti pentru Muzeul Satului Maramureşean, Mihai Dăncuş elaborând, în 1972, tematica de organizare a acestuia, iar Lucacs Elisabeta realizează proiectul de amplasare şi organizare a muzeului. La 30 mai 1981, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaţionale a Muzeelor, sub egida Consiliului Naţional Român ICOM, s-a inaugurat Muzeul Satului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei, în prezenţa a zeci de directori de muzee din ţară, muzeografi de specialitate şi a unui numeros public.

Muzeul, aşa cum arată astăzi, creează impresia unui sat cu specific zonal care a evoluat de la cel de tip „răsfirat” şi „risipit” la unul de tip „adunat”. Uliţe drepte (principale) şi întortocheate, poteci şi „prilazuri” alcătuiesc structura intimă a „satului” şi converg spre un promotoriu pe care, ca în toate satele maramureşene, este aşezată biserica.

În Muzeul satului maramureșean sunt restaurate şi conservate printre cele mai valoroase monumente de arhitectură populară din România (majoritatea acestora fiind datate cert cu inscripţii gravate sau săpate în lemn pe parcursul secolelor al XVI-lea, XVII-lea, XVIII-lea şi XIX-lea). 

În cadrul satului-muzeu, casele şi gospodăriile au fost grupate pe principalele subzone ale Maramureşului istoric (Mara – Cosău şi Iza Inferioară până la Strâmtura, Iza Mijlocie, Vişeu – Borşa, subzona Tisei şi a bazinului Ruscova). În ansamblul său, muzeul se constituie ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească, selecţionate după criterii ştiinţifice având ca bază tipologia construcţiilor, evoluţia acestora în plan arhitectural şi ca sistem constructiv, totul în diacronie (pornind de la cele mai vechi construcţii găsite în teren) şi în sincronie (aşa cum s-au statornicit în cadrul aşezărilor şi s-au păstrat în majoritatea lor funcţional până în zilele noastre). Prezenţa minoritarilor etnici în zonă, indiferent că au fost evrei, germani, ucraineni, maghiari sau alţii, prin schimbul de valori materiale şi spirituale, au influenţat cultura şi civilizaţia populaţiei majoritare române, dar şi aceasta la rândul ei în reciprocitate. De aceea, încă prin tematica elaborată de noi în anul 1972, sunt cuprinşi în prezentarea lor în muzeu. Modelul teoretic al satului maramureşean tradiţional care a stat la baza întocmirii proiectului muzeului se înscrie în specificul zonal atât de caracteristic.

Muzeul este cuprins în reţelele ICOM şi UNESCO, iar ca o recunoaştere valorică pe plan internaţional, aici s-a ţinut în septembrie 1993 a XVI-a Conferinţă a Asociaţiei Europene a Muzeelor în Aer Liber. În iunie 2000 sub egida Diviziei de Patrimoniu din cadrul Consiliului Europei, în Muzeul Satului Maramureşean s-a desfăşurat conferinţa europeană “Drumul lemnului în Europa”. A fost nominalizat de către Forumul European al Muzeelor pentru Premiul EMYA acordat de Consiliul Europei. În anul 2001 a fost distins cu Premiul “Gheorghe Focşa” acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor. În anul 2019, Muzeul satului maramureșean a fost premiat de către prestigiosul Ghid Michelin cu 2 stele din 3, alături de mari muzee din țară.